Primim săptămânal un puștan de aproape 11 ani care ne-aduce toți sacii de rufe din familie și mereu situația este urgentă pentru el. Un client este un client, indiferent de vârsta lui, iar atâta timp cât plătește, îl servim cu rufe spălate imaculat și frumos călcate să-l impresionăm de fiecare dată.
După primele runde de urgențe majore, l-am întrebat politicos care-i situația și de unde urgența?
A fost reticent la început, dar am învățat să ne chestionăm clienții fără să depășim anumite limite de indiscreție. S-a codit, s-a învârtit, s-a gândit, s-a râzgândit, dar apoi i-a venit o idee. Ne va spune tot cu condiția să nu spunem mai departe familiei lui. Îi cunoaștem și familia, mama lui vine uneori cu așternuturile de pat sau cu perdelele, sunt vecini cu noi în zona Unirii.
Povestea e mai simplă decât ne-am imaginat, dar cum toate ideile profitabile sunt simple, rezumatul poveștii este că puștiul este un mic antreprenor și câștigă bani de pe urma serviciilor de spălare din partea familiei lui. Se pare că sunt o familie numeroasă, părinții nu au timp mereu de treburi casnice, iar cei mici au învățat să se descurce singuri.
Contra-cost, desigur, ca orice mic antreprenor care se respectă.
El s-a oferit să se ocupe de hainele familiei pentru o sumă săptămânală, iar dacă le calcă, primește un extra. Sora lui se ocupă de gătit, iar fratele mai mare face curățenie generală în casă în fiecare vineri.
Micul George Branson a început să spele rufele acasă, dar nu mai avea timp de jocuri pe calculator, astfel că s-a gândit să le aducă la noi. Investea banii în spălare, apoi le călca singur acasă pentru a obține un extra.
După câteva runde de spălări, s-a gândit să ne plătească și serviciul de călcare, a făcut niște calcule și pentru efortul investit, merita să cumpere servicii complete, astfel putea să beneficieze de o marjă de profit ceva mai mică, dar cu efort zero. Asta da gândire de afaceri.
L-am întrebat de sora lui. Oare sora lui la fel procedează, comandă mâncare de la catering?
Ne-a promis că o să investigheze această ipoteză, îi ridicasem mingea la fileu.
La câteva zile după ultima predare de haine spălate și călcate, ne vizitează și mama lui cu un sac de așternuturi și perdele. O primim cu drag ca de obicei și schimbăm câteva impresii politicoase. Ne spune că nu mai are timp de nimic de când a fost promovată în companie, iar soțul este la fel de ocupat. Se mândrește că copii ei sunt foarte harnici cu ajutorul prin casă și este încântată că le-a insuflat acest ethos de muncă.
Aprobăm că e important ca cei mici să știe valoarea muncii și că susținem orice inițiativă de ajutor în familie, cu toții trebuie să contribuie, e normal ca fiecare să pună umărul așa cum poate mai bine.
Până să terminăm propoziția diplomatică, mama puștiului se apleacă secretos și ne șoptește că știe foarte bine de înțelegerea pe care am făcut-o cu micul antreprenor. E la curent cu afacerile acestuia, că noi îi suntem parteneri de lucru și că toate rufele sunt spălate la Spălătoria Germană.
Inițial am preferat să nu divulgăm secretul celui mic, dar ne-a prins la mijloc și am aprobat tacit că situația este exact așa cum a descris-o. Ne-am permis totuși o mică întrebare:
De unde știți că puștiul vine cu hainele la Spălătoria Germană, cum v-ați dat seama?
După parfumul hainelor, ne răspunde mama lui. Este inconfundabil. Inclusiv după linia de călcare.
Vă recunosc dintr-o mie.